SCHEME TEATRU


                                                                        O SCRISOARE PIERDUTĂ
                                                                                    de I.L.Caragiale

*1. I. L. Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Ioan Slavici, dar şi cel mai mare dramaturg român din toate timpurile.

*2. CLASIFICAREA OPERELOR SALE: a. schiţe- ,,Vizita”, ,,Bubico”; b. nuvele- ,,În vreme de război”, ,,Două loturi”, ,,La hanul lui Mânjoală”; c. piese de teatru- ,,O noapte furtunoasă”, ,,O scrisoare pierdută”.

*3. TRĂSĂTURILE COMEDIEI: specie a genului dramatic, formată din acte şi scene; principalul mod de expunere este dialogul; există acţiune, personaje, un conflict dramatic si momentele subiectului, iar  finalul este unul care stârneşte râsul.

*4. STRUCTURA: 4 acte cu o construcţie gradată a  subiectului care respectă momentele subiectului.

*5. PERSONAJE: Triunghiul conjugal format din ZOE- soţia, ZAHARIA TRAHANACHE- soţul ei şi ŞTEFAN TIPĂTESCU- prefectul, amantul lui Zoe şi prietenul declarat al lui Zaharia; Cetăţeanul turmentat- cel care găseşte scrisoarea pe stradă, îi este furată şi apoi o regăseşte şi o predă lui Zoe în schimbul răspunsului la întrebarea: ,,Eu cu cine votez?"; NAE CAŢAVENCU- cel care îi sustrage scrisoarea Cetăţeanului  turmentat şi o foloseşte ca mijloc de şantaj pentru a obţine postul de deputat.

*6. ÎNCEPUT: Piesa începe cu o discuţie între Tipătescu şi Ghiţă, poliţistul oraşului; prefectul citeşte un articol de  ziar în care era criticat de Nae Caţavencu şi numit ,,vampir", iar poliţistul îi povesteşte ceea ce aflase cu o seara înainte despre o scrisoare care, se lăuda  Caţavencu, îi va obliga pe toţi să-l voteze.

*7. ACŢIUNE: Intrarea in scena, mai târziu,  a altui personaj - Zaharia va lămuri despre ce scrisoare de şantaj este vorba. Fiecare  personaj reacţionează într-un mod care-i reflectă caracterul: Tipătescu- nervos, crede că poate speria pe oricine prin forţă, vrea  să-l aresteze pe Caţavencu; Zoe- o femeie cre ştie să joace teatru-  plânge, se lamentează, dar este dispusă şi să facă  orice compromis cerut pentru a-şi atinge scopul- returnarea scrisorii compromiţătoare şi evitarea publicării ei în ziar; Zaharia- omul în aparenţă greoi, naiv, dar care nu se sperie de nimic şi care la orice şantaj răspunde la fel, cu un alt santaj- îi găseşte lui Caţavencu o poliţă falsificată, un lucru mult mai grav decât o scrisoare de amor şi pentru care Caţavencu ar fi trebuit să ajungă la închisoare.

*8.Răsturnarea de situaţie: După ce Zoe reuşise să-i convingă şi pe Tipătescu şi pe sotul ei să-l voteze pe Caţavencu în schimbul scrisorii, de la Bucureşti este trimis un alt candidat- Agamemnon sau cum i se mai spune Agamiţa Dandanache.

*9. Tipuri de comic: de nume, de situaţii,  de limbaj.

*10. FINALUL este unul comic şi in care fiecare dintre personaje are câte ceva de câştigat: AGAMIŢĂ DANDANACHE  va fi ales deputat, fără alte probleme; ZOE îşi păstrează aparenţa de doamnă onorabilă în oraş deoarece scrisoarea compromiţătoare nu va mai fi publicată; TIPĂTESCU şi ZAHARIA evită un scandal care le-ar fi stricat imaginea şi ,,prietenia" aparentă dintre cei doi; CAŢAVENCU- nu va obţine postul de  deputat, dar primeşte în schimb măcar promisiunea că la următoarele alegeri el va fi cel ales.



IONA
                                                                                          de Marin Sorescu

*1. Marin Sorescu este unul dintre cei mai importanţi autori de piese de teatru din istoria  literaturii române alături de I. L. Caragiale- ,,O scrisoare pierdută” şi Camil Petrescu- ,,Jocul ielelor”, dar şi cel mai important dramaturg modern din secolul XX.

*2. IMPORTANŢA OPEREI: ,,Iona” este una dintre CAPODOPERELE genului dramatic din secolul XX.

*3. CLASIFICAREA OPERELOR SALE: a. POEZII- seria ,,La lilieci”; b. ROMANE- ,,Trei dinţi din faţă” c. PIESE DE TEATRU- ,,Iona”, ,,Paracliserul”, ,,Matca”.

*4. TRĂSĂTURILE DRAMEI: specie a genului dramatic, formată din acte si scene; principalul mod de expunere este dialogul sau monogul; există indicaţii scenice, acţiune, personaje, un conflict dramatic exterior şi interior, dar şi momentele subiectului, iar  finalul este unul care nu mai stârneşte râsul ca în cazul comediei, ci impresionează şi pune pe gânduri cititorul sau spectatorul.

*5. TITLUL: Titlul piesei sugerează principala sursă de inspiraţie – mitul biblic al pescarului înghiţit de un peşte.

*6. STRUCTURA: 4 părţi şi cu o construcţie de tip modern deoarece actele sunt inlocuite cu tablouri, iar dialogul exterior cu unul interior, al pescarului şi al ,,vocilor” sale.

*7. PERSONAJE: Un pescar care este caracterizat simbolic încă de la început, din indicaţiile scenice: ,,un om foarte singur” care ,, vorbeşte tare cu sine însuşi”, ,,se dedublează”, îşi pune intrebari şi-şi răspunde” şi ,,se comportă tot timpul ca şi când în scenă ar fi două personaje.”

*8. ÎNCEPUT: In primul tablou, Iona, cel care visează ,,în fiecare noapte doar peşti”, se află in gura imensă a unui peşte fără să fie însă conştient de situaţia în care se află, de faptul că şi-a pierdut libertatea.

*9. ACŢIUNE:
            - CEL DE-AL II-LEA TABLOU: prezintă o situaţie schimbată deoarece Iona se află in interiorul peştelui, de fapt abia acum el va începe să înţeleagă faptul că a fost ,,înghiţit”, altfel spus să înţeleagă gravitatea situaţiei în care se afla.
            - CEL DE-AL III-LEA TABLOU: prezintă un Iona schimbat, pe de-o parte care încearcă să schimbe şi să facă ceva
            - CEL DE-AL IV-LEA TABLOU: unul plin de dramatism deoarece Iona comite un gest simbolic- îşi spintecă burta cu cuţitul, sinuciderea ca un act de resemnare şi de acceptare a înfrângerii.

*10. FINALUL: Unul tulburător şi in care personajul are mai mult de pierdut decât de câştigat; ultimele sale cuvinte- ,,răzbim noi cumva la lumină” din finalul piesei pot fi interpretate şi din punct de vedere politic, ca o aluzie la perioada  în care a fost scrisă opera  şi in care omul nu putea gasi salvarea decât în interiorul său, acolo unde fiecare, fără frică, putea să-şi găsească  libertatea spirituală şi să spună orice doreşte.