Cornel UNGUREANU - 80

 

• 

  Cornel Ungureanu – 80:

  Literatura - ,,a fost unica soluţie de vieţuire. Şi supravieţuire...”

  - Interviu cu istoricul i criticul literar ș Cornel Ungureanu -

  G. M.: Domnule Cornel Ungureanu, înainte de toate vă rog să-mi permite i să văț

  transmit 80 de urări aniversare din partea tututor colegilor i cititorilor de laș

  revista ,,Actualitatea literară”, dar i alte 80 de mul umiri pentru că ne încânta i înș ț ț

  fiecare număr cu noi texte care devin subiecte de discu ie sau de medita ie pentruț ț

  fiecare dintre noi! De mult timp mi-am dorit să vă întreb ce a reprezentat înainte de

  89, ce mai înseamnă astăzi institu ia scriitorului roman în general, a istoricului iț ș

  criticului literar în special, dar i ce explica ii pute i găsi pentru această teribilăș ț ț

  cădere de statut?

  C. U.: Mulţumesc !!!!!!!! Înainte de 1989, după.... La prima întâlnire a Consiliului Uniunii

  scriitorilor, februarie 1990, Fănuş Neagu s-a ridicat în picioare să spună: „Gata, s-a terminat cu

  viaţa fericită a scriitorilor! Am intrat în altă lume”. Am intrat în altă lume – în societate de

  consum. Mai avem nevoie de Carte? Sigur că da! Ce fel de Carte?

  G. M.: În ceea ce vă prive te, cred că vă pot răspunde la această întrebare, chiarș

  dacă-mi pare mai mult una retorică, pentru că mi-a rămas în minte formularea

  istoricului i criticului literar Adrian Dinu Rachieru, din ,,Politică i canonș ș

  literar”: ,,Pentru Cornel Ungureanu literatura nu este un mod de existen ă, printreț

  altele, ci însă i existen a”. Din aceaastă perspectivă, literatura a fost pentru dvs.ș ț

  solu ia salvatoare, în perioada regimului comunist, dar a mai rămas i astăzi, una laț ș

  fel de puternică, mai ales în acest secol al televiziunii, fotbalului i internetului?ș

  C. U.: Da, a fost. Am primit ieri primul volum din ,,Geografia literaturii române”, îl aştept pe cel

  de al doilea. Cred că o să aştept şi ,,Geografia literaturii române”, ediţia a doua, ediţie

  completată şi adăugită. Nu a fost soluţia salvatoare, a fost unica soluţie de vieţuire. Şi

  supravieţuire...

  G. M.: Vă propun să ne întoarcem în timp, mai exact până în anul 1975, când a iț

  reu it să debuta i cu o carte având un titlu par ial proustian i după ce mai avea iș ț ț ș ț

  deja o altă carte predată la editură, dar respinsă de cenzură... Pentru cei care nu am

  trăit acele vremuri, vă rog să ne spune i cât de greu era să lup i cu cenzura comunistăț ț

  pentru a putea publica un volum de debut?

  C. U.: Azi când primesc lunar 10 – 20 de cărţi, unele proaste, altele foarte proaste, îmi dau seama

  că odinioară, cenzura şi autocenzura mai selectau. Odinioară... Un volum mi-a fost respins

  fiindcă erau acolo pagini despre Voiculescu, Blaga, creatori creştini, cu Sadoveanu şi masonii lui.

  Primul volum mi-a apărut, după o lungă insistenţă, după ce am adăugat în final o frază cu
• 

  Ceauşescu. Cât de bine îi ştie Dumnealui pe scriitori. Era o ironie acolo, dar era vorba şi de

  Ceauşescu şi volumul a trecut.

  G. M.: Alte victorii personale împotriva cenzurii pot fi considerate i următoareleș

  volume, apărute fiecare la un interval de numai 2 ani, ,,Proză i reflexivitate” iș ș

  apoi ,,Contextul operei”? Ele cum au trecut de cenzură?

  C. U.: „Proză şi reflexivitate” a trecut după ce am scos capitolele despre Buzura şi Guga,

  „Contextul operei” a trecut graţie doamnei Dimisianu, extraordinar redactor de carte, care mi-a

  salvat capitolele despre Voiculescu, Blaga, Sadoveanu. Totuşi, cu tăieturi.

  G. M.: Tot cu tăieturi a fost i următoarea victorie împotriva cenzurii, ș volumul din

  1985 - ,,Proza românească de azi”? Pe de altă parte, în ciuda acestei cenzuri, cât de

  optimist era i atunci în ceea ce prive te destinul nostru literar?ț ș

  C. U.: „Proza românească de azi” e o victorie a lui Mircea Ciobanu. El l-a salvat fără prea multe

  tăieturi şi mă asigura că va salva şi volumul al doilea. Credea în viitorul literaturii, cum credeam

  şi eu. Şi după 1989, voia să tipărească „Proza...” în două volume, cu pozele scriitorilor „aleşi”.

  Da, eram optimist.

  G. M.: Astăzi, privind retrospectiv, în gneral sau pentru dvs., cât de mult s-a

  schimbat lista de scriitori esen iali pentru destinuț l literaturii române?

  C. U.: Am fost mulţi ani în Juriul care acorda Premiul naţional Eminescu. În primii zece ani nu

  era nevoie de selecţie. Cel mai mare „se ştia”. „Cei mai buni”, cincizeci, o sută, se ştiu. Îi ştim.

  Pentru mine... nu s-a schimbat „lista”.

  G. M.: Totu i, s-a schimbat sau mic orat i lista personală a posibililor candida iș ș ș ț

  români la Nobel?

  C. U.: Nu s-a schimbat, nu s-a micşorat. Azi sunt, ieri erau Norman Manea şi Mircea Cărtărescu;

  dacă cei din Juriul Nobel îşi aduc aminte de Doamne, pe listă vor apare Blandiana, Gabriela

  Adameşteanu, Ileana Mălăncioiu...

  G. M.: Cred că nu gre esc dacă afirm că pș rincipala dvs. preocupare literară

  rămâne un spa iu pe care îl considera i aparte… Totu i, cum se poate defini această aț ț ș

  treia Europă... ? Propune ea o altfel de mentalitate? Propune ea i o altfel deș

  literatură?

  C. U.: Nu o „altfel de literatură”, ci Literatura adevărată. Citiţi Istoriile literare, în nici una nu e

  vorba de Vasko Popa, de Slavco Almăjan, de Petru Broşteanu. Despre alţi bănăţeni de seamă se

  2
• 

  scrie puţin, despre cei din Ardeal... la fel. Recuperăm, atâta tot. Scriem o Istrorie literară mai

  dreaptă. Sau, dacă vreţi, o Geografie a literaturii.

  G. M.: Din punct de vedere social i literar, acest spa iu central european poateș ț

  însemna, ca să citez dintr-un titlu de carte coordonată de dvs. i de Adriana Babe i,ș ț

  atât paradis, cât i apocalipsăș ? Totu i, care dintre cei doi termeni se scrie cuș

  majuscule i se pune mai des, pe primul loc?ș

  C. U.: Da, scriam că Viena e la doi paşi de Auschwitz. Şi de la Musil la Kafka... Ce să vă spun?

  Că teza de doctorat a lui Goga era să fie despre Savonarola?

  G. M.: Ca o concluzie pe această temă, se poate spune că a reprezentat sau încă

  reprezintă această zonă literară o altă alternativă sau chiar unica i autenticaș

  noastră ansă la Nobel? ș

  C. U.: Nu.... Nu ştiu.

  G. M.: În general vorbind, totu i ce ne-a lipsit încât am ratat mereu acest premiuș

  care a devenit în timp un adevărat complex literar na ional?ț

  C. U.: Mi se pare că avem Complexul Premiul Nobel. Cu ambasadori mai harnici, Ceauşescu lua

  Nobel pentru pace. Sau Stancu... pentru literatură. Dar Blaga? Dar Mircea Eliade? Jucăm la

  Loteria Nobel în fiecare an. Poate câştigăm.

  G. M.: Să sperăm... Până atunci, să mai adăugăm pe listă un alt posibil complex

  na ionalț : Considera i că au ț scriitorii români complexul că apar in de o cultură micăț

  i de o limbă care nu le poate asigura circula ie i prestigiu european?ș ț ș

  C. U.: Dar cultura albaneză? Îl recitim pe Kadare cu bucuria de a descoperi o lume. Şi pe

  Bănulescu la fel. Şi pe Breban. i pe Sorin Titel. i pe Petre Stoica...Ș Ș

  G. M.: A i scris de mai multe ori despre literatura exilului i de aceea nu vreau săț ș

  pierd ocazia să vă întreb ceva i pe această temă: Ce mai înseamnă ea astăzi, înș

  contextul acelor recente centenare mă refer la Ion Caraion, dar chiar i la Monicaș

  Lovinescu, aprope ignorate, atât de public, cât i de lumea noastră literară?ș

  C. U.: Despre Monica Lovinescu, Ierunca, Ion Caraion s-a scris şi la centenar şi se scrie mereu.

  Depinde ce se scrie şi cine scrie.

  3
• 

  G. M.: Am tot mai stranie senza ie că trăim în epoca Centenarelor ignorate, dar oț

  să vă las pe dvs. să face i o compara ie între Anul Virgil Ierunca care a avut loc i Anul Monicaț ț ș

  Lovinescu, încă în desfă urare… ș

  A. M.: Nu ignorăm nimic, depinde ce publicaţii citim. Ce post de radio ascultăm. Avem

  personalităţile noastre demne de admiraţie, aşa cum fotbaliştii....cantautorii...privitorii

  serialelor...au personalităţile lor. Vedetele…

  G. M.: ...Vedetele acestea cu ghilimele, tare mă tem că au înlocuit în mare parte

  vocea i prezen a scriitorului, una atât de respectată de public, înainte de 1989...ș ț

  Chiar dacă nu a vrea ș să terminăm într-o astfel de notă melancolică, trebuie să vă

  întreb, privind spre viitor, ce anse de afirmare sau măcar de supravie uire mai areș ț

  literatura autentică versus inteligen a artificială reperezentată de acel robot careț

  poate construi în câteva secunde orice tip de text?

  C. U.: Inteligenţa artificială dă un pic de ajutor scriitorului..., artistului. Îl ajută să se redescopere.

  G. M.: Ar mai fi multe de comentat i de întrebat, dar nu vreau să abuzez de timpulș

  dvs., mai ales în acest ceas aniversar, a a că vă mul umesc i sper să fi i de acord săș ț ș ț

  mai continuăm acest dialog i cu altă ocazie când ave i noi apari ii editoriale.ș ț ț

  Desigur, cum ar spune Marin Preda, dacă timpul va mai avea nesfâr ită răbdare cuș

  oamenii i via a se va scurge fără conflicte mari care să nu ne facă să uităm de ceeaș ț

  ce dvs. numea i la începutul acestui interviu ,,unica solu ie de vie uireț ț ț ” - literatura…

  C. U.: Deocamdată, aştept să apară volumul al doilea, al ,,Geografiei”, cu o scurtă

  postfaţă, în care zic că ,,Geografia” mea... e o Istorie a literaturii române, ...un pic altfel!

  MULŢUMESC pentru întâlnire... !

  4
•